O sală aparte prezintă evoluția istorică a orașului de la atestarea documentară și până în epoca premodernă, promovând totodată prin artefactele din colecția muzeului o pagină interesantă din istoria localității.

Toponimul Torda apare prima dată în documente în anul 1075 într-un act emis de regele Ungariei Geza I (1074-1077). În acest context suntem informați și de exploatarea sării la Turda, jumătate din veniturile ocnelor fiind donate unei abaţii benedictine (Slovacia).

Din secolele al XI-lea și al XII-lea, în zona Turzii avem atestate descoperiri arheologice de o mare importanţă, atât pentru istoria localităţii, cât şi pentru cea a Transilvaniei, prezentate în expoziția muzeului nostru, dar și în alte muzee din țară și străinătate (tezaure monetare, podoabe, vase ceramice, arme și echipament militar etc).

O parte din aceste descoperiri au fost făcute în apropierea cetăţii de la Moldoveneşti (distrusă de hoardele  mongole în anul 1241), acolo unde unii istorici presupun că ar fi localizată “cetatea Turda” pomenită în documentul emis în anul 1075.

După marea invazie mongolă, regii Ungariei au refăcut Turda, oraș ce asigura aprovizionarea cu sare și furniza venituri însemnate vistieriei regale, aici funcționând și cea mai importantă cămară de sare din Transilvania.

În perioada voievodatului, Turda a fost scena unor evenimente politice care au marcat profund istoria Transilvaniei. Aici s-a semnat Unio Trium Nationum – uniunea celor trei națiuni, prin care românii erau împiedicați să participe la viața politică. Tot aici au fost executate nouă dintre căpeteniile răscoalei de la Bobâlna.

Între secolele al XIV-lea și al XVII-lea, Turda s-a dezvoltat mult în cadrul progresului general pe care îl cunoaște economia Transilvaniei, în special a mineritului (sare, fier, aur). Dezvoltarea economică conduce printre altele și la edificarea construcțiilor importante ale orașului (bisericile medievale, clădirea primăriei, casa cămării, băile orașului etc.), multe dintre ele prezentate în expoziție.

În perioada Principatului la Turda s-a întrunit în repetate rânduri Dieta Transilvaniei (127 de întruniri). La dietele ținute la Târgu-Mureș și Turda în 1542, s-au pus bazele concrete ale organizării Principatului Autonom al Transilvaniei sub suzeranitate otomană.

Până la reforma religioasă la Turda existau trei confesiuni: catolică, ortodoxă și mozaică. După edictul de toleranță din anul 1568 ținut la Turda, care proclamă pentru prima dată în Europa libertatea religioasă, localitatea devine un mozaic confesional. Evenimentul este reprodus în tabloul: Dieta de la Turda, expus în expoziția permanentă.

Un rol important în dezvoltarea economică a orașului l-au jucat breslele, atestate la Turda din secolul al XIV-lea. De-a lungul istoriei, principii Transilvaniei au acordat şi reconfirmat numeroase privilegii, prin astfel de hotărâri fiind încurajată activitatea breslelor: tăbăcarilor, croitorilor, blănarilor, cizmarilor, pantofarilor, olarilor şi măcelarilor. Numeroase obiecte ce au aparținut acestor asociații profesionale se regăsesc în colecția muzeului turdean.

Turda a suferit distrugeri în repetate rânduri pe parcursul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea. Pentru redresarea situaţiei demografice au fost aduși coloniști iar cetățenilor orașului, principii Transilvaniei le-au acordat numeroase privilegii. Distrugerile suferite s-au soldat în cele din urmă cu pierderea rolului economic, jucat în comercializarea sării.

La sfârşitul secolului XIX-lea Turda cunoaşte o dezvoltare economică şi industrială semnificativă. Diversificarea activităţilor economice a reuşit să facă din Turda un centru industrial însemnat. Cele mai vechi fabrici înfiinţate la Turda au fost:  fabrica de bere, fabrica de celuloză, fabrica de sodă, fabrica de ciment şi fabrica de gips.

Economia de piaţă, producţia şi circulaţia mărfurilor au imprimat şi la Turda o circulaţie monetară însemnată, sfera si dimensiunile acesteia fiind condiţionate de desfăşurarea producţiei şi de circulaţia mărfurilor.