Arheologie

CASTRUL LEGIUNII V MACEDONICA

Pentru păstrarea granițelor Daciei și ale Imperiului Roman, cu ocazia războaielor marcomanice, pe la anul 170 d. Hr., împăratul Marcus Aurelius transferă din Dobrogea la Potaissa, Legiunea a V-a Macedonica. Aceasta își construiește un castru pe platoul Dealului Cetate, într-o excelentă poziție strategică. Este cel mai mare castru de legiune din Dacia cu funcționare îndelungată (cca 170-270 d. Hr.). Aici își desfășoară activitatea cotidiană peste 5000 de soldați. Castru, unul din cele aproximativ 70 de castre de legiune din Imperiul Roman, constituie cel mai important monument istorico-arheologic al Potaissei. Fortificația dreptunghiulară (573X408 m) ocupă o suprafață de 23,37 ha. Zidul de incintă era înalt de 5 m iar în fața acestuia se găsea un șanț de apărare lat de 12 m. Castrul avea patru porți legate prin drumuri interioare și flancate de turnuri. Bastioane se aflau și la colțurile castrului. Se mai poate vedea poarta de pe latura de vest (porta decumana ) și bastionul din colțul de nord-vest al castrului. Întraga suprafață era judicios amenajată, potrivit arhitecturii militare romane. În centru se afla clădirea comandamentului (principia), cercetată și restaurată. Alături, spre sud, se găsea cazarma cohortei a I-a, subunitate de 1000 de militari. Un alt mare complex cercetat arheologic era alcătuit din băile castrului (thermae) și sala pentru exerciții fizice (palestra). În castru se mai aflau cazărmile celor nouă cohorte a câte 500 de soldați, locuințele ofițerilor, depozitele de cereale, atelierele, spitalul militar. Cercetările arheologice întreprinse în castru anual (din 1971) au scos la lumină, pe lângă construcțiile menționate, un bogat material arheologic expus în muzeul turdean: obiecte de uz comun (unelte, ceramică), piese specifice de armament și echipament militar, monede, podoabe, sculpturi și inscripții pe piatră. Lucrările de consolidare și restaurare pun în circuitul turistic o parte din vestigiile cercetate.

THERME

Situate în praetentura dextra a castrului, thermae-le ocupă o suprafață de peste jumătate de hectar. Numai clădirea comandamentului depășea în monumentalitate complexul termal. Grosimea neobișnuită a zidurilor (construite din piatră și cărămidă) și bolțile din beton roman au contribuit la conservarea ruinelor timp îndelungat, probabil până prin secolul al XVIII-lea. Construcția era prevăzută cu instalațiile necesare de aducțiune, încălzire și distribuție a apei, canale deversoare și sistem de hypocaustum (încălzirea încăperilor cu aer cald care circulă pe sub pardoseală și prin pereți). Apa provenea din fântâni dar mai ales din apeductul care aproviziona castrul, pornind de la izvoarele situate în zona Săndulești și Copăceni. S-au descoperit spațiile specifice băilor romane: apodyterium (vestiar), frigidaria (bazine cu apă rece), tepidaria(bazine cu apă călduță), caldaria (bazine cu apă caldă), latrinae. Alături se găsește o mare sală de 1200 mp pentru exercițiile fizice (palestra). Se remarcă sistemul ingenios de construcție a bolților, cu un cofraj din tuburi de lut ars care reducea totodată greutatea acoperișului. Băile aveau pereții pictați cu roșu pompeian, negru, verde și alb. S-au descoperit câteva statui de divinități (Hercules, Serapis) care decorau încăperile și curțile, altare dedicate zeităților sănătății (Aesculapius și Hygia) ori zeiței Fortuna (protectoarea termelor), precum și sculpturi ornamentale de la fântâni

PRINCIPIA

Clădirea comandamentului (principia) este situată la intersecția drumurilor principale din castru: via principalis și via praetoria. Este cel mai mare edificiu roman descoperit în provincia Dacia și una dintre cele mai întinse clădiri de comandament din Imperiul Roman. De formă dreptunghiulară (125 x 72 m), cu suprafață de 0,89 ha, ocupă 3,80% din teritoriul castrului. Intrarea în complex se făcea la mijlocul laturii de răsărit, printr-un arc de triumf monumental, cu trei deschideri. O curte vastă era înconjurată de portice din care se pătrundea în încăperile care închid principia spre nord și sud, câte 14 camere pe fiecare latură. În acestea se depozita armamentul. Încăperile care flancau intrarea serveau drept birouri dar și pentru depozitarea amforelor în care se aducea untdelemn din import. Spre vest, din curte se intra în basilica, o vastă sala (70 x 17 m) pentru adunări, prevăzută la ambele capete cu podiumuri (tribunalia). Întrgul complex se închidea spre vest cu un șir de încăperi. În mijloc se găsea sanctuarul castrului (aedes principiorum), în absida căruia stăteau stindardele legiunii. La subsolul sanctuarului se găsea camera de tezaur (aerarium), unde militarii își depozitau soldele. Sanctuarul era flancat de birourile legiunii. Cercetările arheologice din clădirea comandamentului au fost urmate de lucrări de conservare a ruinelor.

Un factor important în protejarea siturilor arheologice este cunoașterea cât mai precisă a localizării acestora. Din harta de mai jos reiese dezvoltarea orașului roman Potaissa la baza “Dealului Cetății” și pe pantele acestuia, unde au fost descoperite de-a lungul timpului drumuri și construcții romane, monumente funerare și votive, monede etc. Străzile din interiorul acestui perimetru, incluzând și castrul Legiunii V Macedonica de pe platoul dealului, reprezintă zone protejate arheologic. Astfel, această hartă reprezintă un instrument de lucru extrem de util pentru cunoașterea zonelor care impun descărcarea de sarcină arheologică.

CE ESTE DESCĂRCAREA DE SARCINĂ ARHEOLOGICĂ?

Descărcarea de sarcină arheologică este procedura prin care un teren în care au fost evidențiate vestigii arheologice este redat activităților curente. Până la descărcarea de sarcină arheologică terenul care face obiectul cercetării este protejat ca sit arheologic, conform OG 43/2000. Descărcarea de sarcină arheologică este finalizată odată cu emiterea certificatului de sarcină arheologică.

Muzeul de Istorie Turda oferă servicii dedicate cercetărilor arheologice (diagnostic, supraveghere și cercetare arheologică preventivă) prin intermediul personalului de specialitate, în baza unor contracte. Arheologul se află în permanență pe teren, la solicitarea beneficiarilor, în special în zonele cu valoare istorică deosebită. În aceste perimetre protejate arheologic afectate de diverse lucrări, se pot face descoperiri importante care contribuie la îmbogățirea patrimoniului național și a cunoașterii istoriei locale.

Tarife privind cercetarea arheologică stabilite prin H.C.L. privind impozitele și taxele locale, precum și a taxelor speciale pe anul 2021:
Taxă elaborare documente – 38 lei/pagină
Taxă săpătură – 8 lei/mp