Muzeul de Istorie Turda deţine o colecţie impresionantă şi valoroasă de piese etnografice, ce însumează aproximativ 750 de piese. Această colecție s-a constituit l-a debutul secolului al XX-lea, marea parte a obiectelor provenind din achiziții și cercetări, restul provenind din donații făcute de diferite instituții și persoane din oraș și împrejurimi.

Majoritatea pieselor provin din Turda și zona Văii Arieșului (Scaunul Arieș, Rimetea, Mocănimea Arieșului, Țara Moților), dar sunt și câteva piese care provin din celelate zone etnografice învecinate (Câmpia Transilvaniei, Călata, Sălaj, Secuime). Aceste artefacte se încadrează cronologic între secolele al XVIII-XX-lea. Prin ele pot fi reconstituite ocupațiile principale și secundare, meșteșugurile, industria casnică textilă, porturile tradiționale, obiceiurile și sărbătorile tradiționale specifice acestor zone etnografice.

Colecţia este compusă din următoarele subcategorii: icoane şi obiecte de cult, mobilier, unelte, obiecte de uz casnic și gospodăresc, textile şi port, ceramică, instrumente muzicale, alte categorii. Datorită zonei de contact, din punct de vedere confesional și etnic, piesele provin de la comunităţi care se regăsesc/se regăseau în această zonă etnografică: majoritatea pieselor sunt româneşti, dar pe lângă acestea găsim şi un număr însemnat de piese ungurești, precum şi câteva piese săseşti.

Cea mai numeroasă colecție este cea de textile şi de piese de port tradiţional. Piesele din industria casnică textilă conţin mai multe tipuri de broderii, ştergare, feţe de pernă, feţe de masă, cuverturi de pat, rudare. Piesele de port sunt la fel de valoroase precum cele de industrie casnică. Majoritatea acestor piese au fost realizate în secolele al XIX-XX-lea. Dintre porturile tradiționale românești cel mai bine reprezentate sunt cele din zonele Mocănimea Arieşului și Țara Moților. La fel de bine sunt reprezentate și porturile ungurești din Scaunul Arieș și Rimetea. Pe lângă acestea se regăsesc și câteva piese excepționale reprezentative pentru portul tradițional săsec. Cele mai valoroase și spectaculoase piese din portul românesc sunt cămășile cu ciupag, zadiile, pieptarele femeieşti brodate şi sumanele bărbăteşti. Din cele ungurești cele mai valoroase sunt cele din componenţa portului tradiţional din Rimetea, și anume năframele de mătase, cizmele roşii femeieşti, şorţurile brodate, pieptarele şi cămăşile brodate, precum şi cojoacele şi sumanele bărbăteşti. Din portul săsesc cordonul femeiesc din alamă este cel mai valoros și reprezentativ.

Un număr mare din colecţia etnografică este ocupat de ceramica tradiţională. Majoritatea acestor piese au fost realizate în secolele al XIX-XX-lea, cel mai bine sunt reprezentate centre de olărit din zonă (Turda, Iara, Moldoveneşti), dar şi centre mai îndepărtate (Zalău, Cluj, Secuime, Transilvania de Sud). Printre piesele ceramice de valoare se numără și acele câteva piese din secolul al XIX-lea, care provin din renumitele centre ceramice posthabane din sudul Slovaciei. Dar totuși, pe lângă aceste piese de valoare, probabil cea mai valoroasă piesă a colecției este un vas mare de vin (datat 1799), reprezentând o lucrare de diplomă a unei calfe din breasla olarilor din Turda.

Piesele de mobilier reprezintă şi ele un punct forte al colecţiei etnografice. Din colecţie fac parte două ansambluri complete de mobilier tradiţional, ambele de la începutul secolului al XX-lea. Unul românesc din zona Mocănimii Arieşului (mobilier cu elemente sculptate şi traforate) şi unul unguresc din zona Rimetea (mobilier pictat, datat 1912).  Pe lângă aceste două ansambluri complete de mobilier, găsim şi alte piese valoroase de mobilier: două lăzi de zestre pictate din zona Rimetea (1825 şi 1853), o ladă de zestre pictată din Secuime (1868), o ladă de zestre pictată din Cluj (secolul al XIX-lea), trei lădiţe pictate (secolul al XIX-lea, una datată 1833). Cea mai valoroasă piesă de mobilier este un dulap (datat 1742) realizat și pictat de unul din membri renumitei dinastii de tâmplari și pictori (familia Umling) din zona Clujului.

Majoritatea celorlalte piese etnografice din această colecție se încadrează în domeniul alimentaţiei (linguri, farfurii și căni de lemn, lingurar de perete, site, covată de lemn, solnițe de lemn și din corn de animal, cai de vatră) şi în cel al ocupaţiilor şi meşteşugurilor tradiţionale (căuce păstorești, ploști de lemn, piedică de cal, tocuri pentru cute, plug de lemn, roată de olar, războaie de ţesut, furci de tors, roți de tors, etc).

Pe lângă aceste piese găsim în această colecţie şi câteva pipe, dar şi câteva instrumente muzicale şi de semnalizare (tulnici) specifice zonei Ţării Moţilor.

O valoare aparte a acestei colecţii o reprezintă colecţia de icoane pe sticlă şi pe lemn, precum şi a obiectelor de cult.  Cele mai valoroase dintre aceste icone sunt cele pictate pe sticlă, care au fost realizate în renumitul centru iconar de la Nicula în secolele al XVIII-XX-lea.

Majoritatea pieselor din colecţie sunt de importanţă locală şi regională, încadrându-se în catgoria fond, însă sunt şi câteva piese de excepţie, care, încadrându-se în categoria de tezaur, constituie piese valoroase de importanţă naţională.